Starețul Nicon de la Optina

Portada
Doxologia, 24 ene. 2014 - 209 páginas

„Era odată o mănăstire ce se numea Sihăstria Optina. Era vestită în toată Rusia, chiar și dincolo de hotarele ei. Mănăstirea nu era renumită prin moaștele unor sfinți plăcuți lui Dumnezeu, nici prin icoane făcătoare de minuni, nici prin vechi construcții arhitecturale. Mănăstirea era slăvită prin Stareții ei, prin călugării de o înaltă cultură duhovnicească, purtători și păstrători ai monahismului adevărat. Aici se sileau să ajungă oameni din toate colțurile Rusiei, cu suferințele lor sufletești și trupești, având nădejde să primească o binecuvântată mângâiere, un sprijin, un sfat, o îndrumare. Stareții le transmiteau ucenicilor experiența pe care o adunaseră. Astfel, prin succesiune, stărețismul trecu de la un bărbat duhovnicesc la altul. Într-o iarnă au intrat în Schit doi tineri, frați, din Moscova. Ei au venit pentru binecuvântare la egumenul Schitului, Starețul Varsanufie, având dorința și intenția să-și închine viața Domnului, primind călugăria. Unul dintre ei, vesel și bucuros de viață, cu sufletul său curat și feciorelnic, arzând de dorința desăvârșirii duhovnicești, i-a atras repede atenția egumenului. Acesta parcă ar fi prevăzut cu ochii duhovnicești că în acest tânăr îl va găsi pe vrednicul său urmaș, pe râvnitul ucenic al făgăduințelor stărețești. Într-adevăr, tânărul a devenit curând cel mai apropiat ucenic și „știutor al tainelor“ stărețești. Ca urmare, dobândind „măsura vârstei desăvârșirii“, în pofida tinereții, el însuși a devenit Stareț, ultimul Stareț al Optinei, învățător al adevăratei vieți monahale. Tânărul se numea Nikolai Beliaev, iar în viața călugărească Ieromonahul Nicon. Despre el se va vorbi în continuare, dacă va binecuvânta Domnul.“

Comentarios de usuarios - Escribir una reseńa

No hemos encontrado ninguna reseńa en los sitios habituales.

Otras ediciones - Ver todo

Información bibliográfica