Starețul Varsanufrie de la Optina

Unul dintre marii stareți de la Optina, schiarhimandritul Varsanufie (1845-1913), a stărețit la Schitul Sihăstriei Optina între anii 1907-1912. Timpurile de dinaintea primului război mondial și a revoluției erau foarte complicate. Lumea fierbea în patimi nemaivăzute, tot mai clar se simțea ofensiva întunericului. Părintele Varsanufie a trebuit să traverseze acest spațiu aproape în timpurile cele mai grele pentru Rusia: el a participat la războiul ruso-japonez în calitate de preot la infiermierie de câmp. A fost martorul multor suferințe, pe mulți i-a mângâiat, el însuși a fost nu o dată în pericol de moarte. Cu sufletul său sensibil asculta pe toată lumea și Domnul a deschis înaintea lui o perdea, arătându-i grozăviile ce vor veni. Oamenii din lume, care căutau mângâiere în necazurile lor, se îndreptau în torente la Optina, la Schit. Starețul Varsanufie, având sănătatea slăbită, dar fiind întărit de puterea Domnului, îi primea pe toți, stătea de vorbă cu ei, îi spovedea și îi îndrepta pe unica și dreapta cale. Ca și toți ceilalți stareți, el ținea și o vastă corespondență. „Noi trăim timpuri foarte grele – spunea el. Suntem slabi și neputincioși, dar trebuie să-i încurajăm pe alții. Și eu mă găsesc în aceeași situație, sunt slab și neputincios, eu însumi am nevoie de ajutor și mângâiere, dar după datoria cinului meu trebuie să-i mângâi pe cei ce vin la mine. La Optina vin oameni dintr-o lume care deja nu mai geme, ci urlă, vin să caute mângâiere și liniștire... După credința lor primesc ceea ce caută și pleacă împăciuiți.“ El dobândea de la fiecare o deplină căință pentru păcatele săvârșite – și chiar el amintea oamenilor păcatele pe care au uitat să le mărturisească, uimindu-i în chip nespus cu înainte-vederea sa.